marți, 18 decembrie 2007

Proza scatofilica a primit recunoasterea criticii...

Marele critic Nicolae Manolescu a declarat recent «Mircea Cărtărescu este, de departe, cel mai important scriitor care a iesit din literatura postbelică. Există la el amprenta geniului». Noi, scatofilii romani, suntem mandri de aceasta recunoastere suprema a prozei scatofilice prin intermediul reprezentantului ei de frunte, Mircea Cartarescu. Va prezentam cateva fragmente din romanul "Orbitor" al lui Cartarescu, pline de gust si de miros - asa cum numai un scatofil adevarat le putea scrie!

«Uite cum e cu tara: cică limbricul iese cu fi-su dintr-un cur plin de căcat, ca să-i arate cum e afară (...). Limbricu-ăla mic se gîndeste ce se gîndeste si dup-aia zice: Da’ taică-su-i zise răstit: »

«E dandana mare, dom’le. O să pună armata pe ei, o să scalde Timisoara în sînge... O să pună o pula...Doar asa, o teavă de mitralieră să le bagi sub nas, si se cacă pe ei.»

«Pînă si-mpăratul Nero se spăla la cur cu Dero»


«Îi plăcea să-si pună degetul pe fund si să-l miroasă apoi»

«La fel, mama nu-i dăduse voie să se joace în cadă, un joc ce i se păruse interesant (si pe care-l continuase pe ascuns multă vreme): într-o stare de visare si uitare de sine, îsi rula pielea de pe cocosel înăuntru, pînă ce tîmburusul îi ajungea mic cît un buric si-apoi îsi trăgea pe deasupra pielea de peste ousoare, lăbărtată de fierbinteala apei. Nu mai avea nimic atunci între picioare, era neted ca o păpusă, în afară de o usoară umflătură pe care si-o contempla multumit de asa ispravă. Mama-l certa foarte aspru cînd îi arătase, crezînd c-o va bucura si pe ea cum îi dispăruse putulica»

«Acolo făceau părintii lui caca si pipi, asa cum el făcea la oală. (...) În plus, de cîte ori un caca-i iesea din fund cădea pleoscăind în apă»

«De foarte curînd stia că mama n-are cocosel. Cînd era mic, crezuse că si mama, si tata au. Acum stia că numai tata, desi nu i-l văzuse niciodată cu adevărat, ci doar observase că în chiloti avea ceva umflat, că doar tata, vara (si-n Floreasca era vară tot timpul) stătea în chilotii lui de pînză albă, lungi pînă la genunchi. Pe mama n-o vedea-n chiloti - si cînd o văzuse complet despuiată-n Silistra, fusese prea mic ca să-si dea seama - dar stia că n-are cocosel, fiindcă... Avea-n schimb tîte, pe cînd tata n-avea»

«De la buric în jos, însă, începea ce era cu adevărat scîrbos si rusinos: cocoselul, ousoarele, fundul mai ales. Erau niste găuri acolo pe unde ieseau pipiul si caca, de-asta era rusine să le arăti»

«Mircisor (adică autorul ) nu era prea cuminte, si, cu toate că-i era frică de microbi, mînca dude de pe jos si punea si gura pe barele de la tramvai, lingea geamurile»

«Tovarăsi, pîn-acum toti s-au căcat în capu’ nostru. Acum avem si noi gură! Partidul să aibă un singur cur!»

«Dar toate fetitele si toate femeile aveau o gaură-ntre picioare, care era păsărica lor»

«...în mirosul de caca ce cuprinsese toată casa»

«Mirosea a urină si a fecale-nvechite»

«dragule... dă-mi-o... te rog, te implor, dă-mi-o si-n popou...aaaaah! aaaaah!»

«ce-i mai bine, să împarti un tort si cu altii sau să mănînci un căcat de unul singur?»

«Faci pe nebunul, ai? Iesi în stradă, ai? Pisa-m-as în gura lu’ mă-ta de căcăcios»

«în ce căcat v-ati băgat?»

«CIA ce căcat e?»

«Cică o armată de spermatozoizi tîsnesc dintr-o pula si merg, voiosi si viteji, printr-un tunel lung si întunecos. Abia asteptau s-ajungă mai adînc, în pizda gagicii, să-si facă treaba acolo. Ca orice oaste, au trimis o iscoadă înainte, să vadă ce si cum. După o vreme iscoada se-ntoarce si strigă: He-he, asa si voi, cu revolutia voastră. Una-i socoteala de-acasă, si alta e cea din tîrg. Si-acum, măi băieti, că tot ati dat voi de un căcat cît Casa Poporului...»

«Jur cu-o mînă pe olită/ Si cu alta pe fundită/ Că la pipi si la caca/ Voi fi-ntotdeauna gata»

Niciun comentariu: