duminică, 11 martie 2007

Moartea Romaniei.

In lumea asta plina de-atatea lucruri rele,
Eu ma gandesc cu jale, la soarta tarii mele,
O dulce Romanie, tu mult ai suferit,
Si parca tot mai aspru este ce-i de venit!

Viteazul meu popor, ce veacuri crude, lungi,
A strabatut cu dor, cele mai negre munci,
Acum, in aste zile, parca mai greu o duce,
Iar patria ne moare, in planset de naluce.

Oare ce grele jertfe mai trebuie aduse?
Chiar nu a fost de-ajuns, atata rau si tuse?
Din vremuri mai semete, si pana-n veac tarziu,
Situatia-i pentru noi ca un urat bocciu.

Si poate ca odata, am fost si noi eroi,
Nu ca in aste zile: un card de vaci si boi!
Dar timpul isi urmeaza, nespusa a sa cale,

Niciun comentariu: